ruptură — RUPTÚRĂ, rupturi, s.f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuităţii materiei, fig. a relaţiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâşietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de… … Dicționar Român
Ruptura — Saltar a navegación, búsqueda Ruptura puede designar: En el ámbito de las ciencias sociales: En relaciones internacionales, la ruptura de relaciones diplomáticas o de alianzas: Ruptura sino soviética En terminología militar, la ruptura de un… … Wikipedia Español
ruptura — ruptúra ž DEFINICIJA term. spontani ili nasilni prekid vezivnih tvorbi, tetiva, mišića ili organa, na ligamentima, ob. posljedica pretjeranog opterećenja; puknuće [ruptura mišića] SINTAGMA parcijalna ruptura napuknuće ETIMOLOGIJA lat. rumpere:… … Hrvatski jezični portal
ruptūra — ×ruptūrà (l. ruptura) sf. (2) išvarža: Sensta, vis dažniau jam ta ruptūra atsiliepia Vaižg … Dictionary of the Lithuanian Language
ruptura — f. traumat. Desgarro de cualquier estructura orgánica: órgano, víscera, vaso, etcétera. Medical Dictionary. 2011 … Diccionario médico
ruptura — sustantivo femenino 1. Acción y resultado de romper o romperse una relación o un compromiso: La ruptura de las conversaciones entre los dos países no se ha confirmado … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
ruptura — (Del lat. ruptūra). 1. f. Acción y efecto de romper o romperse. 2. Rompimiento de relaciones entre las personas … Diccionario de la lengua española
ruptúra — ž term. spontani ili nasilni prekid vezivnih tvorbi, tetiva, mišića ili organa, na ligamentima, ob. posljedica pretjeranog opterećenja; puknuće, razdor [∼ mišića] ∆ {{001f}}parcijalna ∼ napuknuće ✧ {{001f}}lat … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
ruptura — → rotura … Diccionario panhispánico de dudas
ruptura — |ut| s. f. Rotura. ♦ [Portugal] Grafia de rutura antes do Acordo Ortográfico de 1990 … Dicionário da Língua Portuguesa
